duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… … Dicționar Român
desant — DESÁNT, desanturi, s.n. 1. Trupe paraşutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. 2. Trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri. – Din fr. descente, rus. desant. Trimis de… … Dicționar Român
inimic — INIMÍC, Ă, adj., s.m. şi f. v. inamic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj … Dicționar Român
stratagemă — STRATAGÉMĂ, stratageme, s.f. 1. Procedeu întrebuinţat în război pentru a înşela şi a surprinde pe inamic. 2. Şiretlic, vicleşug, tertip. – Din fr. stratagème. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, şiretenie,… … Dicționar Român
abatiză — ABATÍZĂ, abatize, s.f. (mil.) Dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic sau din crăci înfipte în pământ. – Din fr. abattis. Trimis de cata, 09.02.2002. Sursa: DEX 98 abatíză s.f. (mil.) baraj realizat din… … Dicționar Român
contramină — CONTRAMÍNĂ, contramine, s.f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi şi de a distruge minele puse de inamic. – Din fr. conte mine. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 contramínă s. f. → mină Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
debarca — DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ intranz. A ataca ţărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeţ) A descinde (într o… … Dicționar Român
dezerta — DEZERTÁ, dezertez, vb. I. intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ fig. A şi părăsi îndatoririle, obligaţiile, a se… … Dicționar Român
raid — RÁID, raiduri, s.n. 1. Incursiune rapidă de nave sau de avioane făcută (individual sau în grup) în spaţiul unei ţări străine, în scopuri militare. 2. Deplasare de avioane, de nave sau (înv.) de trupe, în scopul unor recunoaşteri, al unor… … Dicționar Român
trofeu — TROFÉU, trofee, s.n. 1. (În antichitate) Armura unui duşman învins, aşezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se aşezau de obicei armele… … Dicționar Român
