dezerta

dezerta
DEZERTÁ, dezertez, vb. I. intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ fig. A-şi părăsi îndatoririle, obligaţiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.
Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

DEZERTÁ vb. (mil.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A dezerta din cazarmă sau de pe front.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezertá vb., ind. prez. 1 sg. dezertéz, 3 sg. şi pl. dezerteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZERT//Á dezertaéz intranz. 1) A părăsi serviciul militar fără permisiune (uneori trecând de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasă. 3) fig. A abandona în mod nejustificat locul sau obligaţiile. /<fr. déserter
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZERTÁ vb. I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (fig.) A părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. [< fr. déserter].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZERTÁ vb. intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (fig.) a părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. (< fr. déserter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dezertá — vb., ind. prez. 1 sg. dezertéz, 3 sg. şi pl. dezerteázã …   Romanian orthography

  • dezertare — DEZERTÁRE, dezertări, s.f. Faptul de a dezerta. – v. dezerta. Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  DEZERTÁRE s. (mil.) (înv.) dezerţiune. (dezertare de pe front.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  dezertáre s. f., g. d …   Dicționar Român

  • fugi — FUGÍ vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul fugi.) 2. a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge, a o tuli. (Au fugi de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v.… …   Dicționar Român

  • fugire — FUGÍ, fug, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ expr. A i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă… …   Dicționar Român

  • lipsi — LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se… …   Dicționar Român

  • déserter — vt. /vi. (ep. d un soldat) : dézartâ (Albanais.001, Villards Thônes.028), dézértâ (Chambéry), dézêrtâr (Lanslevillard.286), C.1. A1) déserter, refuser de faire son service militaire : ne pâ s alâ randre <ne pas s aller rendre // ne pas… …   Dictionnaire Français-Savoyard

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”