dezerta

DEZERTÁ, dezertez, vb. I. intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ fig. A-şi părăsi îndatoririle, obligaţiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.

Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



DEZERTÁ vb. (mil.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A dezerta din cazarmă sau de pe front.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



dezertá vb., ind. prez. 1 sg. dezertéz, 3 sg. şi pl. dezerteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DEZERT//Á dezertaéz intranz. 1) A părăsi serviciul militar fără permisiune (uneori trecând de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasă. 3) fig. A abandona în mod nejustificat locul sau obligaţiile. /<fr. déserter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEZERTÁ vb. I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (fig.) A părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. [< fr. déserter].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN



DEZERTÁ vb. intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (fig.) a părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. (< fr. déserter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN