duşmăni — DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A se duşmăni ≠ a prieteni Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
duşmănos — DUŞMĂNÓS, OÁSĂ, duşmănoşi, oase, adj. Plin de duşmănie, de ură; ostil, răuvoitor, duşmănesc. – Duşman + suf. os. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmănos ≠ prietenos Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DUŞMĂNÓS adj. 1.… … Dicționar Român
câine — CẤINE, câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ♢ expr. (ir.) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau… … Dicționar Român
duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… … Dicționar Român
duşmănit — A DUŞMĂNÍ duşmănésc tranz. A trata ca pe un duşman; a vrăjmăşi. /Din duşman Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: NODEX … Dicționar Român
inamic — INAMÍC, Ă, inamici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. Duşman, vrăjmaş (în război, în viaţa de fiecare zi etc.). 2. adj. Duşmănos, ostil. [var.: (înv.) inimíc, ă adj … Dicționar Român
prietenesc — PRIETENÉSC, EÁSCĂ, prieteneşti, adj. Care ţine de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [pr.: pri et . – var.: (reg.) prietinésc, eáscă adj.] – Prieten + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
vrăjmăşesc — VRĂJMĂŞÉSC, EÁSCĂ, vrăjmăşeşti, adj. Vrăjmaş; al vrăjmaşului. – Vrăjmaş + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VRĂJMĂŞÉSC adj. v. duşmănos, inamic, ne prietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
