- duşmăni
- DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A se duşmăni ≠ a prieteniTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDUŞMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se duşmăni de moarte.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeduşmăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duşmănésc, imperf. 3 sg. duşmăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. duşmăneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE DUŞMĂN//Í mă duşmăniésc intranz. A se afla în relaţii de duşmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăşi; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din duşmanTrimis de siveco, 18.01.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.