ostilitáte — (duşmãnie) s. f., g. d. art. ostilitäţii; (operaţii militare) pl. ostilitäţi … Romanian orthography
úrã — (duşmãnie) s. f., g. d. art. úrii; pl. uri … Romanian orthography
ostilitate — OSTILITÁTE, ostilităţi, s.f. 1. Atitudine duşmănoasă, plină de ură; duşmănie, vrăjmăşie. 2. (La pl.) Operaţii militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război. – Din fr. hostilité. Trimis de Iris, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
FC Steaua Bucureşti — infobox football club current = FC Steaua Bucureşti season 2008–09 fullname = Fotbal Club Steaua Bucureşti short name = Steaua nickname = Roş Albaştrii (The Red and Blues) Militarii (The Army Men) Magica Steaua (Magic Steaua) Viteziştii (The… … Wikipedia
animozitate — ANIMOZITÁTE, animozităţi, s.f. Atitudine ostilă faţă de cineva; neînţelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.… … Dicționar Român
inimiciţie — INIMICÍŢIE, inimiciţii, s.f. (livr.) Duşmănie, vrăjmăşie, ură. – Din lat. inimicitia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Inimiciţie ≠ prietenie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INIMICÍŢIE s. v. animozitate,… … Dicționar Român
urî — URÎ, urăsc, vb. IV. 1. tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de duşmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ♢… … Dicționar Român
vrajbă — VRÁJBĂ, vrajbe, s.f. Duşmănie, ură, vrăjmăşie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĩda. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Vrajbă ≠ prietenie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime VRÁJBĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. v.… … Dicționar Român
duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… … Dicționar Român
pizmă — PÍZMĂ, pizme, s.f. (pop.) Ciudă, necaz, nemulţumire; p. ext. ură, duşmănie; (sens curent) invidie. ♢ loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ♢ expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a… … Dicționar Român