- discordie
- DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e .Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98Discordie ≠ armonie, concordieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISCÓRDIE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimediscórdie s. f. (sil. -di-e), art. discórdia (sil. -di-a), g.-d. art. discórdiei; pl. discórdii, art. discórdiile (sil. -di-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISCÓRDI//E discordiei f. Neînţelegere violentă între persoane; dezbinare. [art. discordia; G.-D. discordiei; Sil. -di-e] /<lat., it. discordiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISCÓRDIE s.f. Dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. ♢ Mărul discordiei = subiect de ceartă. [pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNdiscórdie (discórdii), s.f. – Neînţelegere; ceartă; vrajbă. lat. discordia (sec. XIX). – Der. discorda, vb., din fr. discorder; discordant, adj., din fr.; discordanţă, s.f., din fr. discordance. cf. dezacorda, vb.; dezacord, s.n., din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDISCÓRDIE s. f. dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. (< lat., it. discordia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.