bucluc

bucluc
BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [var.: (reg.) boclúc s.n.] – Din tc. bokluk.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

Bucluc ≠ pace
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BUCLÚC s. v. necaz.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BUCLÚC s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, gunoi, impuritate, învrăjbire, litigiu, murdărie, necurăţenie, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

buclúc s. n. (sil. -cluc), pl. buclúcuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUCLÚC buclucuri n. 1) Situaţie complicată şi neplăcută; încurcătură. 2) Ciocnire de păreri sau de interese; neînţelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare neînsemnată aflate în posesia unei persoane (şi constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

buclúc (buclúcuri), s.n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrăşămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodăreşti, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – var. bocluc. tc. bokluk "bălegar" şi "ceartă" (Şeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk "murdării", bg. bokluk "bălegar". Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu "care face cute". – Der. buclucaş, adj. (certăreţ, gîlcevitor).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • buclúc — s. n. (sil. cluc), pl. buclúcuri …   Romanian orthography

  • buclucaş — BUCLUCÁŞ, Ă, buclucaşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preţ. – Bucluc + suf. aş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  buclucáş adj. m., s. m. (sil. clu ) …   Dicționar Român

  • daraveră — DARAVÉRĂ, daraveri, s.f. 1. Păţanie; încurcătură; bucluc, belea. 2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [var.: daravélă s.f.] – Dare + avere (după it. dare et avere). Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DARAVÉRĂ s.… …   Dicționar Român

  • pocinog — POCINÓG, pocinoage, s.n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboaţă. 2. (reg.) Început (de bun augur); saftea. [var.: pocinóc s.n.] – Din sl. počinŭkŭ. Trimis de oprocopiuc, 02.03.2009. Sursa: DEX 98  POCINÓG s. 1. v. poznă. 2 …   Dicționar Român

  • bacăul — BACẮUL s.n.art. (pop.; în expr.) A şi găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc (cu cineva), a o păţi. – cf. magh. bakó călău . Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bacăul s. n. art. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • bai — BAI, baiuri, s.n. (reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ♢ expr. Nu i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi) i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj. Trimis de paula, 19.10.2008. Sursa: DEX 98  BAI s. – v.… …   Dicționar Român

  • belea — BELEÁ, belele, s.f. (fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ♢ expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Fiinţă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ. Trimis de paula, 14.11.2007 …   Dicționar Român

  • chichion — CHICHIÓN, chichioane, s.n. (reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [pr.: chi on] – Din ngr. kikeón. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHICHIÓN s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz,… …   Dicționar Român

  • dandana — DANDANÁ, dandanale, s.f. (fam.) 1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură. 2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ♢ (înv.) Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din tc. tantana. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • dârdoră — DẤRDORĂ s.f. (pop.) 1. Toi (în desfăşurarea unei acţiuni, a unei proces); zor ♢ expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ţine cu orice preţ să se însoare; b) a fi în plină desfăşurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [var.:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”