arţăgos — ARŢĂGÓS, OÁSĂ, arţăgoşi, oase, adj. (pop. şi fam.) Certăreţ. [var.: (reg.) harţăgós, oásă, hărţăgós, oásă adj.] – Arţag + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARŢĂGÓS adj … Dicționar Român
bucluc — BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează… … Dicționar Român
catăceartă — cată ceartă s.m. şi f. (reg. înv.) gâlcevitor; scandalagiu, buclucaş. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… … Dicționar Român
gâlcevitor — GÂLCEVITÓR, OÁRE, gâlcevitori, oare, adj., s.m. şi f. (pop.) (Om) certăreţ. – Gâlcevi + suf. tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂLCEVITÓR adj., s. v. certăreţ. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… … Dicționar Român
poznaş — POZNÁŞ, Ă, poznaşi, e, adj. 1. (pop. şi fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeţ, mucalit, şugubăţ, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant … Dicționar Român
