arţăgos — ARŢĂGÓS, OÁSĂ, arţăgoşi, oase, adj. (pop. şi fam.) Certăreţ. [var.: (reg.) harţăgós, oásă, hărţăgós, oásă adj.] – Arţag + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARŢĂGÓS adj … Dicționar Român
clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
clonţos — CLONŢÓS, OÁSĂ, clonţoşi, oase, adj. (pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ fig. (fam.; despre oameni) Certăreţ, arţăgos. – Clonţ + suf. os. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLONŢÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce… … Dicționar Român
gâlcevitor — GÂLCEVITÓR, OÁRE, gâlcevitori, oare, adj., s.m. şi f. (pop.) (Om) certăreţ. – Gâlcevi + suf. tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂLCEVITÓR adj., s. v. certăreţ. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… … Dicționar Român
cârc — interj. (pop. şi fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cârc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
gâlceavă — GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc,… … Dicționar Român
price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… … Dicționar Român
pricinaş — PRICINÁŞ, Ă, pricinaşi, e, s.m. şi f., adj.(pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. s.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. aş … Dicționar Român
pricinos — PRICINÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pricinós, pricinoásă, adj. (reg.) 1. certăreţ, arţăgos; bătăuş; cicălitor. 2. despre care este sau a fost vorba, care este în cauză,… … Dicționar Român
