gâlceavă

gâlceavă
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, nemţişor, scandal, surguci, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gâlceávă s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GÂLC//EÁVĂ gâlceavăévi f. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă. [G.-D. gâlcevii] /<bulg. gălţava
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gîlceávă (gâlcévi), s.f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ "sunet" (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč "zgomot" (Skok 72), slov. golčati "a vorbi". Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrşire sl. şi neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. şi Berneker 367). După Conev 95 şi DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreţ); gîlcevitor, adj. (certăreţ). – Din rom. provine mag. gercsáva "ceartă", gercsávás "arţăgos" (Candrea, Elemente, 408).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98  CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere …   Dicționar Român

  • gâlcevi — GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. refl. recipr. (pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gâlceví …   Dicționar Român

  • zurbavă — ZURBÁVĂ, zurbave, s.f. (înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Contaminare între zurba şi gâlceavă. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZURBÁVĂ s. v. animozitate, ceartă, con flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie,… …   Dicționar Român

  • cârcotă — CẤRCOTĂ, cârcote, s.f. (pop. şi fam.) Neînţelegere, ceartă, gâlceavă. ♢ loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – cf. scr. k r k o t j a lipsă de mlădiere, inflexibilitate . Trimis de valeriu, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • poară — POÁRĂ s.f. (reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ♢ loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ♢ expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

  • râcă — RẤCĂ s.f. (fam.) Ceartă, sfadă. ♢ expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a duşmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. a răcni < sl …   Dicționar Român

  • sfadă — SFÁDĂ, sfezi, s.f. (pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînţelegere, divergenţă; zâzanie. [var.: svádă s.f.] – Din sl. svada. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord,… …   Dicționar Român

  • sfădălie — SFĂDĂLÍE, sfădălii, s.f. (reg.) Sfadă (mare); discuţie aprinsă, gâlceavă. – Sfadă + suf. ălie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFĂDĂLÍE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor die, discuţie,… …   Dicționar Român

  • zavistie — ZAVÍSTIE, zavistii, s.f. (înv.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, duşmănie, zavistnicie. ♢ Intrigă, pâră. ♢ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĩ. Trimis de cata, 18.03.2009. Sursa: DEX 98  ZAVÍSTIE s. v. animozitate, ceartă, ciudă,… …   Dicționar Român

  • zoală — ZOÁLĂ, zoále, s.f. (reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. (din bg., rus. zolá = leşie) [şi DLRLC] Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER  ZOÁLĂ s. v. animozitate, caznă, ceartă, chin, conflict, dezacord …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”