ceartă

ceartă
CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv).
Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX '98

CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. discuţie, vorbă, zarvă, (pop.) gâlceavă, sfadă. (Multă ceartă s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş (pop. şi fam.) beşteleală, muştruluială, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, râpşte, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (ceartă pe care a primit-o l-a potolit.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CEÁRTĂ s. v. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ceártă s. f., g.-d. art. cértei; pl. cérturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEÁRTĂ cérturi f. 1) Schimb de vorbe răstite (adesea ofensatoare) între două sau mai multe persoane; sfadă; gâlceavă. ♢ Bun de ceartă căruia îi place să se certe; certăreţ. 2) Situaţie care reflectă o dezbinare de interese. [G.-D. certei; Sil. cear-tă] /v. a (se) certa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Coiste Cearta Síbialta na Gaeilge — (CCSG) (Gaeltacht Civil Rights Campaign) was a campaigning organisation established in the Irish speaking Gaeltacht areas of Ireland in 1969 to highlight the decline of the Irish language and to campaign for greater rights for Irish speaking… …   Wikipedia

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • râcă — RẤCĂ s.f. (fam.) Ceartă, sfadă. ♢ expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a duşmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. a răcni < sl …   Dicționar Român

  • certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… …   Dicționar Român

  • pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… …   Dicționar Român

  • discordie — DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e . Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • poară — POÁRĂ s.f. (reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ♢ loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ♢ expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

  • sfadă — SFÁDĂ, sfezi, s.f. (pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînţelegere, divergenţă; zâzanie. [var.: svádă s.f.] – Din sl. svada. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord,… …   Dicționar Român

  • arţag — ARŢÁG, arţaguri, s.n. (pop. şi fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [var.: harţág s.n.] – Din magh. harcag. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ARŢÁG s. 1. (înv. şi pop …   Dicționar Român

  • gâlceavă — GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”