- arţag
- ARŢÁG, arţaguri, s.n. (pop. şi fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [var.: harţág s.n.] – Din magh. harcag.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ARŢÁG s. 1. (înv. şi pop.) ţâfnă. (E plin de arţag.) 2. (ist.) (înv.) harţă. (arţagul era o încăierare uşoară între forţe armate inamice.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearţág s. n., pl. arţáguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARŢÁG arţaguri n. pop. Pornire spre ceartă; chef de ceartă. /<ung. harcagTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXarţág (arţáguri), s.n. – 1. (înv.) Harţă, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziţie. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harţă. Este mai puţin probabil etimonul mag. harag "turbare" (Cihac, II, 476). – Der. arţăgaş, adj. (certăreţ, scandalagiu); arţăgos, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.