- sfadă
- SFÁDĂ, sfezi, s.f. (pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînţelegere, divergenţă; zâzanie. [var.: svádă s.f.] – Din sl. svada.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ostilitate, pornire, ură, vorbă, vrajbă, vrăjmăşie, zarvă, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesfádă s. f., g.-d. art. sfézii; pl. sfeziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSFÁDĂ sfezi f. 1) Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă. ♢ A se lua la sfadă a începe a se certa. 2) Schimb de păreri contradictorii; controversă. [G.-D. sfezii] /<sl. suvada, svadaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsfádă (-fézi), s.f. – Ceartă, dispută, neînţelegere, zîzanie. – var. înv. svadă. sl. svada (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337; Conev 94). Nu se foloseşte în Munt. – Der. sfădi, vb. refl. (a se certa, a se dojeni, a se hărţui), din sl. sŭvaditi sę; sfădălie, s.f. (ceartă); sfădalnic (var. sfădicios, sfadnic, sfadăuş), adj. (certăreţ, gîlcevitor), ultima var. prin contaminare cu bătăuş.Trimis de blaurb, 07.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.