- dihonie
- DIHÓNIE, dihonii, s.f. (reg.) Neînţelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedihónie s. f. (sil. -ni-e), art. dihónia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIHÓNI//E dihoniei f. pop. Neînţelegere violentă între persoane; dezbinare; discordie. [art. dihonia; G.-D. dihoniei; Sil. -ni-e] /<ngr. dihóniaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdihónie (dihónii), s.f. – Neînţelegere, ceartă. ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.