dihonie

DIHÓNIE, dihonii, s.f. (reg.) Neînţelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dihónie s. f. (sil. -ni-e), art. dihónia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (sil. -ni-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIHÓNI//E dihoniei f. pop. Neînţelegere violentă între persoane; dezbinare; discordie. [art. dihonia; G.-D. dihoniei; Sil. -ni-e] /<ngr. dihónia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dihónie (dihónii), s.f. – Neînţelegere, ceartă. ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER