zâzánie — s. f. (sil. ni e), art. zâzánia (sil. ni a), g. d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (sil. ni i ) … Romanian orthography
hâră — HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
sfadă — SFÁDĂ, sfezi, s.f. (pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînţelegere, divergenţă; zâzanie. [var.: svádă s.f.] – Din sl. svada. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord,… … Dicționar Român
zizanie — ZIZÁNIE, zizanii, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră şi ornamentală (Lolium perenne). [var.: zâzánie s.f.] – Din ngr. zizánia. Trimis de… … Dicționar Român
bucluc — BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează… … Dicționar Român
băga — BĂGÁ, bag, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ expr. (tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i… … Dicționar Român
ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98 CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere … Dicționar Român
ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – … Dicționar Român
cârcotă — CẤRCOTĂ, cârcote, s.f. (pop. şi fam.) Neînţelegere, ceartă, gâlceavă. ♢ loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – cf. scr. k r k o t j a lipsă de mlădiere, inflexibilitate . Trimis de valeriu, 13.09.2007 … Dicționar Român
dezunire — DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – v. dezuni. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, despărţire, dezacord, dezbinare,… … Dicționar Român
