- hâră
- HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HÂRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuţie, disensiune, dispută, diver-genţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, mârâială, mârâit, mârâitură, neînţele-gere, păduche, vrajbă, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehâră s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografichấră, hấre, s.f. (reg.) 1. ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). 2. tuse rea (cu sânge); bădugă. 3. (fig.) babă, băbârcă, hârcă. 4. mătreaţa oilor şi viţeilor, umflarea urechilor acestora. 5. păduche de vită. 6. mătreaţa omului, tărâţă. 7. boală de piele; rapăn.Trimis de blaurb, 22.05.2006. Sursa: DARhîră (hấre), s.f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creaţie expresivă, cf. hîr "imitarea scrîşnetului", hîrîi "a mîrîi"; încrucişat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav "răpciugos"; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Puşcariu, Dacor., V, 600).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.