- hârâitură
- HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s.f. 1. Hârâială; vorbire răguşită, însoţită de o respiraţie greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98hârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.