hârâială

hârâială
HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s.f. Zgomot răguşit şi hârâitor, produs de o respiraţie grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit, horcăială.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • hârcâială — HÂRCÂIÁLĂ, hârcâieli, s.f. Hârâială. [pr.: câ ia ] – Hârcâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRCÂIÁLĂ s. v. hârâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hârcâiálă s. f. (sil. câ ia ), g. d …   Dicționar Român

  • hârcâit — HÂRCÂÍT s.n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [var.: hărcăít s.n.] – v. hârcâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRCÂÍT s. v. hârâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hârcâít s. n …   Dicționar Român

  • horcăială — HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (horcăială unui muribund.) 2.… …   Dicționar Român

  • hârâitură — HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s.f. 1. Hârâială; vorbire răguşită, însoţită de o respiraţie greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [pr.: râ i ] – Hârâi + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hârâitúră s. f. (sil. râ i ), g. d. art.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”