Dicționar Român. 2013.
hârcâială — HÂRCÂIÁLĂ, hârcâieli, s.f. Hârâială. [pr.: câ ia ] – Hârcâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRCÂIÁLĂ s. v. hârâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hârcâiálă s. f. (sil. câ ia ), g. d … Dicționar Român
hârcâit — HÂRCÂÍT s.n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [var.: hărcăít s.n.] – v. hârcâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRCÂÍT s. v. hârâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hârcâít s. n … Dicționar Român
horcăială — HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (horcăială unui muribund.) 2.… … Dicționar Român
hârâitură — HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s.f. 1. Hârâială; vorbire răguşită, însoţită de o respiraţie greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [pr.: râ i ] – Hârâi + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hârâitúră s. f. (sil. râ i ), g. d. art.… … Dicționar Român
