Dicționar Român. 2013.
hărcăit — HĂRCĂÍT s.n. v. hârcâit. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hârâială — HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s.f. Zgomot răguşit şi hârâitor, produs de o respiraţie grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [pr.: râ ia ] – Hârâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit,… … Dicționar Român
horcăială — HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (horcăială unui muribund.) 2.… … Dicționar Român
hropot — hropót, hropóte, s.n. (reg.) horcăit, hârâit, hârcâit. Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DAR hrópot (hrópote), s.n. – (Trans.) Gîfîit, respiraţie grea. Creaţie expresivă, cf. horcăi şi tropot, ropot, ca şi sb. hropiti a gîfîi . – Der.… … Dicționar Român
