hârâitor

hârâitor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s.f. 1. adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. s.f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HÂRÂITÓR adj. hârâit, răguşit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas hârâitor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

hârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. şi pl. hârâitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dogit — DOGÍT, Ă, dogiţi, te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ♢ expr. Sună a dogit = produce, la cea mai uşoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute,… …   Dicționar Român

  • hodorogit — HODOROGÍT, Ă, hodorogiţi, te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcţionează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. fig. (Despre persoane) Şubrezit, ramolit de boală sau de bătrâneţe. ♦ (Despre voce) Răguşit. [var.: odorogít, ă adj.] – v. hodorogi. Trimis …   Dicționar Român

  • hârâială — HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s.f. Zgomot răguşit şi hârâitor, produs de o respiraţie grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [pr.: râ ia ] – Hârâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit,… …   Dicționar Român

  • hârâit — HÂRÂÍT1, hârâituri, s.n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – v. hârâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRÂÍT2, Ă, hârâiţi, te, adj. 1. (Despre glas, vorbire …   Dicționar Român

  • hârâitoare — HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s.f. – v. hârâitor (2) [DEX 98] Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRÂITOÁRE s. scârţâitoare. (hârâitoare pentru speriat pă sările.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  hârâitoáre s. f. (sil. râ i ), g …   Dicționar Român

  • răguşit — RĂGUŞÍT, Ă, răguşiţi, te, adj. Care vorbeşte sau strigă gros, dogit din cauza inflamării (inflama) laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroşat şi slăbit. – v. răguşi.… …   Dicționar Român

  • siteav — SITEÁV, Ă, siteavi, e, adj. (reg.; despre glas; p. ext. despre oameni) Răguşit. [var.: sitáv, ă adj.] – Et.nec. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SITEÁV adj. v. hârâit, hârâitor, răguşit …   Dicționar Român

  • spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”