Dicționar Român. 2013.
hârcâi — HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. intranz. A respira cu greutate, scoţând zgomote răguşite şi hârâitoare; a hârâi. [var.: hârcăí vb. IV] – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRCÂÍ vb. v. hârâi. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
hârâitor — HÂRÂITÓR, OÁRE, hârâitori, oare, adj., HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s.f. 1. adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. s.f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [pr.: râ i ] – Hârâi + suf … Dicționar Român
scârţâitoare — SCÂRŢÂITOÁRE s. 1. v. morişcă. 2. hârâitoare. (Jucăria numită scârţâitoare.) 3. (bot.; Polycnemum arvense) troscoţel, (reg.) hericică, troscot de câmp. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SCÂRŢÂITOÁRE s. v. scârţ. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
scârţâitor — SCÂRŢÂITÓR, OÁRE, scârţâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. s.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care,… … Dicționar Român
