Dicționar Român. 2013.
arvense — TROSCOŢÉL s. (bot.; Polycnemum arvense) scârţâitoare, (reg.) hericică, troscot de câmp. Trimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cristei — CRISTÉI, cristei, s.m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun măsliniu roşcat, care trăieşte pe câmp şi în stufărişul din apropierea bălţilor şi care se recunoaşte mai ales prin sunetele ei scârţâitoare (Crex crex). ♢ Compus:… … Dicționar Român
câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… … Dicționar Român
cârâitor — CÂRÂITÓR, OÁRE, cârâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care cârâie. 2. s.f. Scârţâitoare cu care se alungă păsările. [pr.: râ i ] – cârâi + suf. tor. Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX 98 cârâitór adj … Dicționar Român
hericică — HERICÍCĂ s. v. scârţâitoare, troscoţel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
hârâitoare — HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s.f. – v. hârâitor (2) [DEX 98] Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRÂITOÁRE s. scârţâitoare. (hârâitoare pentru speriat pă sările.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime hârâitoáre s. f. (sil. râ i ), g … Dicționar Român
morişcă — MORÍŞCĂ, morişti, s.f. 1. Maşină mică de vânturat grâne. 2. Râşniţă cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mişcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfăţişează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie… … Dicționar Român
scârţ — interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, roţi etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, alternativ al unui lucru care se mişcă când într un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârţa scârţa pe hârtie s.m. =… … Dicționar Român
scârţiitoare — scârţiitoáre (= scârţâitoare) s.f. (pl. scârţiitori) Trimis de gall, 06.03.2008. Sursa: DMLR … Dicționar Român
scârţâitor — SCÂRŢÂITÓR, OÁRE, scârţâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. s.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care,… … Dicționar Român
