scârţâit

scârţâit
SCÂRŢÂÍT2, -Ă, scârţâiţi, -te, adj. (Rar) Scârţâitor. – v. scârţâi.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SCÂRŢÂÍT1 s.n. Faptul de a scârţâi, zgomot sau sunet ascuţit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârţâială, scârţâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde. – v. scârţâi.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂRŢÂÍT s. 1. scârţâială, scârţâitură. (scârţâitul duşume-lii.) 2. scârţâială, scârţâire, scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (scârţâitul cheii în broască.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

scârţâít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÂRŢÂÍT scârţâituri n. 1) v. A SCÂRŢÂI. 2) Zgomot ascuţit, strident şi pătrunzător, produs prin frecarea, apăsarea sau deplasarea unor obiecte. /v. a scârţâi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • scrâşnet — SCRẤŞNET, scrâşnete, s.n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor şi frecarea dinţilor de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferinţă etc.). ♦ p. gener. Zgomot scârţâitor, strident; scârţâit. – Scrâşni + suf. et. Trimis de… …   Dicționar Român

  • scârţâială — SCÂRŢÂIÁLĂ, scârţâieli, s.f. Scârţâit1. [pr.: ţâ ia ] – Scârţâi + suf. eală. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂRŢÂIÁLĂ s. 1. v. scârţâit. 2. scârţâire, scârţâit, scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (scârţâială cheii în broască.) Trimis… …   Dicționar Român

  • crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CRÂŞCÁ vb. v.… …   Dicționar Român

  • scripcar — SCRIPCÁR, scripcari, s.m. 1. (reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârţâit; plopar; cobzar, ţigănaş (Saperda carcharis). – Scripcă + suf. ar. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • scrâşcat — scrâşcát, scrâşcáturi, s.n. (înv.) scrâşnire, frecare bruscă (a obiectelor), deplasare bruscă; scârţâit, scrâşnet, scrâşnit, scrâşnitură. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… …   Dicționar Român

  • scrâşnire — SCRÂŞNÍRE, scrâşniri, s.f. Acţiunea de a scrâşni şi rezultatul ei: p. ext. scrâşnet; scrâşnit1. – v. scrâşni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCRÂŞNÍRE s. 1. v. scrâşnet. 2. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • scrâşnit — SCRÂŞNÍT2, Ă, scrâşniţi, te, adj. Care îşi găseşte expresia într o scrâşnire, asemănător unei scrâşniri. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 18.07.2004. Sursa: DEX 98  SCRÂŞNÍT1, scrâşnituri, s.n. Scrâşnire. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 07.12.2003 …   Dicționar Român

  • scârţâire — SCÂRŢÂÍRE, scârţâiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a scârţâi. – v. scârţâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂRŢÂÍRE s. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scârţâíre s. f., g. d. art. scârţâírii; …   Dicționar Român

  • scârţâitor — SCÂRŢÂITÓR, OÁRE, scârţâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. s.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”