scrâşni

scrâşni
SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre dinţi cu ură, cu mânie. 2. p. gener. A produce un zgomot scârţâitor; a scârţâi. [var.: (reg.) crâşní vb. IV.] – Din bg. skărša, scr. scršiti.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SCRÂŞNÍ vb. 1. (Mold. şi Transilv.) a crâşca. (A scrâşni din dinţi.) 2. a scârţâi. (Cheia scrâşni în broască).
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

scrâşní vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. scrâşnésc, imperf. 3 sg. scrâşneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrâşneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCRÂŞN//Í scrâşniésc intranz. 1) A-şi contracta cu putere fălcile, frecând dinţii de jos cu cei de sus şi producând un scârţâit specific (ca manifestare a furiei sau durerii). 2) fig. A articula sunetele printre dinţi (de mânie sau de ură). 3) A produce un zgomot scârţâitor (ca rezultat al frecării sub presiune). Zăpada scrâşnieşte sub picioare. /<sl. skružitati, bulg. skărša, sb. skršiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

scrîşní (-nésc, -ít), vb. – A crişca, a scîrţîi. – var. crîşni, (s)cîrşni. Megl. crăsnes, crăsniri. Creaţie expresivă, cf. (s)cîrşca, şi sl. skružitati (Cihac, II, 329), bg. skrašna (Conev 91). Der. din sl. (cf. şi Miklosich, Slaw. Elem., 45; Tiktin) este posibilă fără a fi o ipoteză necesară. var. crîşni, este forma cea mai foolosită în limba vorbită (ALR, I, 89). – Der. scrîşnet, s.n. (scrîşnire).
Trimis de blaurb, 27.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • scrâşní — vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. scrâşnésc, imperf. 3 sg. scrâşneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrâşneáscã …   Romanian orthography

  • crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CRÂŞCÁ vb. v.… …   Dicționar Român

  • scrâşnet — SCRẤŞNET, scrâşnete, s.n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor şi frecarea dinţilor de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferinţă etc.). ♦ p. gener. Zgomot scârţâitor, strident; scârţâit. – Scrâşni + suf. et. Trimis de… …   Dicționar Român

  • scrâşnire — SCRÂŞNÍRE, scrâşniri, s.f. Acţiunea de a scrâşni şi rezultatul ei: p. ext. scrâşnet; scrâşnit1. – v. scrâşni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCRÂŞNÍRE s. 1. v. scrâşnet. 2. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • scrâşnit — SCRÂŞNÍT2, Ă, scrâşniţi, te, adj. Care îşi găseşte expresia într o scrâşnire, asemănător unei scrâşniri. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 18.07.2004. Sursa: DEX 98  SCRÂŞNÍT1, scrâşnituri, s.n. Scrâşnire. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 07.12.2003 …   Dicționar Român

  • scrâşnitor — SCRÂŞNITÓR, OÁRE, scrâşnitori, oare, adj. Care scrâşneşte. – Scrâşni + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scrâşnitór adj. m., pl. scrâşnitóri; f. sg. şi pl. scrâşnit …   Dicționar Român

  • crişca — crişcá (crâşcá), vb. I (reg.) a scrâşni (din dinţi). Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • crâşni — CRÂŞNÍ vb. IV v. scrâşni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • rompăi — rompăí, pers. 3 sg. rómpăie, vb. IV (reg.) 1. a scârţâi. 2. a scrâşni. Trimis de blaurb, 15.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scârţâi — SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”