scârţ

SCÂRŢ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, roţi etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, alternativ al unui lucru care se mişcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârţa-scârţa-pe-hârtie s.m. = funcţionar, conţopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălţăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălţăminte, pentru a o face să scârţâie în timpul mersului. 3. (fam.) Exclamaţie de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreţ faţă de afirmaţia cuiva; da' de unde! vorbă să fie! [var.: scấrţa, scấrţai interj.] – Onomatopee.

Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98



SCÂRŢ s. (rar) scârţâitoare. (scârţ la încălţăminte.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



scârţ/scârţa/scârţai interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



scârţ s. m., pl. scârţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCÂRŢ¹ interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul ascuşit şi strident produs de uşi, roţi, de încălţăminte în timpul mersului). ♢ Scârţa-scârţa pe hârtie conţopist; funcţionar de cancelarie. [var. scârţa] /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SCÂRŢ² scârţi m. Adaos din piele, care face ca încălţămintea să scârţâie în timpul mersului. Pantofi cu scârţ. /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



scîrţ, interj. – Imită hîrşîitul sau pîrîitul. – var. scîrţă. Creaţie expresivă, cf. pîrţ. – Der. scîrţîi (var. scîrţii, Banat (s)cîrţăi; mr. cărţinescu, cărţinire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîşni; a rîcîi), cf. bg. (s)kărcam (Conev 95), ceh. skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it. scricciolare, germ. kratzen; cherţăni, vb. (a ţipa); scîrţîială (var. scîrţîitură), s.f. (faptul de a scîrţîi, zgomot ascuţit); scîrţîitoare, s.f. (duruitoare, huruitoare).

Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DER