cârâitor

CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s.f. 1. adj. Care cârâie. 2. s.f. Scârţâitoare cu care se alungă păsările. [pr.: -râ-i-] – cârâi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX '98



cârâitór adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. şi pl. cârâitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic