învrãjbí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învrãjbésc, imperf. 3 sg. învrãjbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învrãjbeáscã … Romanian orthography
certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… … Dicționar Român
dezbina — DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. A face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească, sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni; a (se) învrăjbi. 2. refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat.… … Dicționar Român
dezuni — DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.tranz. şi refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni… … Dicționar Român
duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… … Dicționar Român
duşmăni — DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A se duşmăni ≠ a prieteni Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
învrăjbire — ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, s.f. Acţiunea de a (se) învrăjbi şi rezultatul ei; duşmănie, vrajbă. – v. învrăjbi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVRĂJBÍRE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
învrăjbitor — ÎNVRĂJBITÓR, OÁRE, învrăjbitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care seamănă vrajbă, duşmănie, care aţâţă la ură. – Învrăjbi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 învrăjbitór adj. m., s. m., pl … Dicționar Român
băga — BĂGÁ, bag, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ expr. (tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i… … Dicționar Român
