dispoziţie

dispoziţie
DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziţia cuiva = a fi gata să satisfacă dorinţele, ordinele cuiva. 2. Aşezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcţie după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorinţă (momentană) de a face un anumit lucru. [var.: dispoziţiúne s.f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

DISPOZÍŢIE s. 1. (jur.) normă, prescripţie, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sunt dispoziţie în vigoare?) 2. v. clauză. 3. hotărâre, ordin, poruncă, (pop.) porunceală, (înv.) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism înv.) pricaz. (A emis o dispoziţie scrisă.) 4. v. consemn. 5. situaţie, stare. (În ce dispoziţie sufletească se află?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) duşi (pl.). (dispoziţie bună sau rea a cuiva.) 7. v. poftă. 8. v. tendinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dispozíţie s. f. → poziţie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DISPOZÍŢI//E dispoziţiei f. 1) Aranjare a unor obiecte într-o anumită ordine. 2) Precept obligatoriu (conţinut într-un act normativ), emis de o persoană oficială sau de o instanţă. ♢ La dispoziţie la îndemână. A fi (sau a sta) la dispoziţiea cuiva a aştepta ordinele cuiva, fiind gata să le îndeplinească. 3) Stare sufletească (bună sau rea). [art. dispoziţia; G.-D. dispoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, dispoziţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISPOZÍŢIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ♢ Organ de dispoziţie = organ care hotărăşte; la dispoziţie = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Aşezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părţilor unui discurs, ale unei compoziţii etc. 3. Stare sufletească. [gen. -iei, var. dispoziţiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISPOZÍŢIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. o dispoziţie de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii să facă anumite plăţi din contul său; la dispoziţie = la îndemână. 2. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinaţie; vocaţie. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dispozíţie — s. f., pl. dispozíţii …   Romanian orthography

  • ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub …   Dicționar Român

  • dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; …   Dicționar Român

  • ordonanţă — ORDONÁNŢĂ, ordonanţe, s.f. 1. Dispoziţie scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conţine această dispoziţie. ♢ Ofiţer de ordonanţă = ofiţer ataşat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a… …   Dicționar Român

  • umoare — UMOÁRE, umori, s.f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ♢ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera… …   Dicționar Român

  • clauză — CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într o convenţie, într un tratat, într un contract etc. [pr.: cla u ] – Din fr. clause. Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct,… …   Dicționar Român

  • legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98  LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis …   Dicționar Român

  • consemn — CONSÉMN, consemne, s.n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziţie. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieşirea din cazarmă pentru un timp anumit. –… …   Dicționar Român

  • indispoziţie — INDISPOZÍŢIE, indispoziţii, s.f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziţie; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui uşor bolnav; boală uşoară. [var.: indispoziţiúne s.f.] – Din fr. indisposition. Trimis de valeriu, 29.07.2006. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • predispoziţie — PREDISPOZÍŢIE, predispoziţii, s.f. 1. Înclinare, dispoziţie înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinaţie, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului faţă de anumite boli …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”