consemn

consemn
CONSÉMN, consemne, s.n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziţie. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieşirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con1 + semn (după fr. consigne).
Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX '98

CONSÉMN s. (mil.) dispoziţie, ordin. (consemn de rămânere în cazarmă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

consémn s. n., pl. consémne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSÉMN consemne n. 1) Ansamblu de obligaţii stricte, date unui militar în timpul executării serviciului de pază. 2) Sarcină imperativă, scrisă sau orală, emisă de o autoritate. 3) Sancţiune disciplinară constând în interzicerea ieşirii militarilor pentru un anumit timp din cazarmă sau din navă. /con- + semn
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONSÉMN s.n. 1. Totalitatea instrucţiunilor date unei santinele, unui şef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale; (p. ext.) ordin, dispoziţie. 2. Interzicere (disciplinară) a ieşirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp. [< con- + semn, după fr. consigne, it. consegna].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

consémn (consémne), s.n. – 1. Ordin, dispoziţie. – 2. Cuvînt de ordine, lozincă. De la semn pe baza modelului fr. consigne. – Der. consemna, vb. din fr. consigner; consemnaţi(un)e, s.f.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CONSÉMN s. n. 1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziţie. 2. interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu). (după fr. consigne)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • consémn — s. n., pl. consémne …   Romanian orthography

  • consemna — CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. tranz. 1. A trece anumite menţiuni în legătură cu un fapt juridic într un proces verbal, într o minută etc.; p. gener. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare şi fructificare la o organizaţie de …   Dicționar Român

  • dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr …   Dicționar Român

  • haină — HÁINĂ, haine, s.f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbăteşti. ♢ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (şi vestă). ♦ (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea… …   Dicționar Român

  • ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”