- consecvenţă
- CONSECVÉNŢĂ, consecvenţe, s.f. Faptul de a fi consecvent. ♢ loc. adv. Cu consecvenţă = în mod consecvent. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX '98Consecvenţă ≠ inconsecvenţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCONSECVÉNŢĂ s. constanţă, stabilitate, statornicie. (consecvenţă în sentimente.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconsecvénţă s. f. → secvenţăTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCONSECVÉNŢ//Ă consecvenţăe f. Caracter consecvent. [G.-D. consecvenţei] /<fr. con-séquence, lat. consequentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSECVÉNŢĂ s.f. 1. (În logica scolastică) Implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv. ♦ Fel de a acţiona logic şi pe aceeaşi linie de conduită; linie de conduită fermă, neschimbătoare. ♢ Cu consecvenţă = în mod consecvent. [var. consecuenţă s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. conséquence].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONSECVÉNŢĂ s. f. faptul de a fi consecvent. ♢ (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. ♢ caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv. (< fr. conséquence, lat. consequentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.