ordonanţă

ordonanţă
ORDONÁNŢĂ, ordonanţe, s.f. 1. Dispoziţie scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conţine această dispoziţie. ♢ Ofiţer de ordonanţă = ofiţer ataşat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanţă de plată = dispoziţie, ordin de plată a unei sume. Ordonanţă prezidenţială (sau, ieşit din uz, preşedinţială) = măsură cu caracter urgent şi provizoriu pe care preşedintele unei instanţe judecătoreşti o poate ordona, în cazuri excepţionale, pentru evitarea unei pagube iminente şi ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentinţă judecătorească. ♦ (înv.) Reţetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat ataşat pe lângă un ofiţer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcţii etc. – Din fr. ordonnance.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

ORDONÁNŢĂ s. I. (înv.) pitac, publicaţie, ucaz, (germanism înv., în Transilv.) puţăr. (A emite o ordonanţă.) II. (mil.) (prin Ban.) prăvădinar, (înv.) vistavoi. (Un ofiţer cu ordonanţă sa.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ORDONÁNŢĂ s. v. prescripţie, reţetă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ordonánţă s. f., g.-d. art. ordonánţei; pl. ordonánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORDONÁNŢ//Ă1 ordonanţăe f. Ordin scris al unei autorităţi administrative. /<fr. ordonnance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORDONÁNŢ//Ă2 ordonanţăe f. înv. Soldat aflat la dispoziţia unui ofiţer pentru servicii personale. /<fr. ordonnance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORDONANŢÁ vb. I. tr. A elibera un ordin de plată (a unei sume). [< fr. ordonnancer].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

ORDONÁNŢĂ s.f. I. Ordin, dispoziţie scrisă care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanţă de plată = dispoziţie de plată a unei sume. II. (În vechea armată) Soldat în serviciul personal al unui ofiţer. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compoziţii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [cf. fr. ordonnance].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

ORDONÁNŢĂ s. f. I. 1. dispoziţie scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). o ordonanţă de plată = dispoziţie de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofiţer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziţii arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ordonanţa — ORDONANŢÁ, ordonanţez, vb. I. tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanţe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer. Trimis de ionel bufu, 05.02.2007. Sursa: DEX 98  ORDONANŢÁ vb. (fin.) (rar) a mandata. (A ordonanţa… …   Dicționar Român

  • ordonanţá — vb., ind. prez. 1 ordonanţéz, 3 sg. şi pl. ordonanţéazã …   Romanian orthography

  • ordonánţã — s. f., g. d. art. ordonánţei; pl. ordonánţe …   Romanian orthography

  • mandata — MANDATÁ, mandatez, vb. I. tranz. (Rar) A ordonanţa plata unei sume de bani. – Din fr. mandater. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MANDATÁ vb. v. ordonanţa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mandatá …   Dicționar Român

  • ordonanţare — ORDONANŢÁRE, ordonanţări, s.f. Acţiunea de a ordonanţa şi rezultatul ei. – v. ordonanţa. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ordonanţáre s. f., g. d. art. ordonanţării; pl. ordonanţări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • reordonanţa — REORDONÁNŢÁ, reordonanţez, vb. I. tranz. A ordonanţa din nou. – Din fr. réordonnancer. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  reordonanţá vb. (sil. re or ), ind. prez. 1 sg. reordonanţéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • vistavoi — VISTAVÓI, vistavoi, s.m. (mil.; înv.) Ordonanţă. – Din rus. vestovoi. Trimis de ana zecheru, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  VISTAVÓI s. v. ordonanţă. Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Sinonime  vistavói s. m …   Dicționar Român

  • edict — EDÍCT, edicte, s.n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept şi formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate şi în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un… …   Dicționar Român

  • ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub …   Dicționar Român

  • pitac — PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut şi la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC  PITÁC1, pitace, s.n. (înv.) 1. Decret… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”