reordonanţa

REORDONÁNŢÁ, reordonanţez, vb. I. tranz. A ordonanţa din nou. – Din fr. réordonnancer.

Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



reordonanţá vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reordonanţéz, 3 sg. şi pl. reordonanţeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REORDONANŢÁ vb. I. tr. A ordonanţa din nou. [cf. fr. réordonnancer].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DN



REORDONANŢÁ vb. tr. a ordonanţa din nou. (< fr. réordonnancer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN