clauză

clauză
CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într-o convenţie, într-un tratat, într-un contract etc. [pr.: cla-u-] – Din fr. clause.
Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX '98

CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (clauză dintr-o convenţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cláuză s. f. (sil. cla-u-), g.-d. art. cláuzei; pl. cláuze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLÁUZ//Ă clauzăe f. Dispoziţie (specială) prevăzută într-un act juridic. ♢ clauzăa naţiunii celei mai favorizate clauză prin care, într-un acord internaţional, părţile contractante se angajează să-şi acorde reciproc condiţii şi înlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricărui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CLÁUZĂ s.f. Dispoziţie, articol special al unei convenţii, al unui contract etc. [pron. cla-u-. / cf. lat.med. clausa, fr. clause].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

cláuză (cláuze), s.f. – Dispoziţie prevăzută într-un tratat, contract etc. fr. clause. – Der. clausulă, s.f.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CLÁUZĂ s. f. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc. o ă naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state. (< lat. clausa, fr. clause)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cláuzã — s. f. (sil. cla u ), g. d. art. cláuzei; pl. cláuze …   Romanian orthography

  • cominatoriu — COMINATÓRIU, IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiţie) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt. ♢ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o… …   Dicționar Român

  • compromisoriu — COMPROMISÓRIU, IE, compromisorii, adj. (livr.) Care este în legătură cu un compromis. ♢ Judecată compromisorie = judecată pronunţată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menţionează că dificultăţile survenite în… …   Dicționar Român

  • condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… …   Dicționar Român

  • stipulaţie — STIPULÁŢIE, stipulaţii, s.f. (jur.) Prevedere, clauză menţionată într un act, sau într un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STIPULÁŢIE s. v. clauză. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • cancelling — s.n. (mar.) Clauză înscrisă într un contract de transport potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit în portul de încărcare până la termenul convenit [pr.: chénsăling] – cuv. engl. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • penal — PENÁL, Ă, penali, e, adj. (Despre dispoziţii cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracţiuni şi prevede pedepsele care trebuie aplicate. ♢ Drept penal (şi substantivat, n.) = ramură a ştiinţei dreptului care se… …   Dicționar Român

  • stipula — STIPULÁ, stipulez, vb. I. tranz. (jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într un act, într un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STIPULÁ vb. v. prevedea …   Dicționar Român

  • termen — TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. s.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ loc. adv. În (sau… …   Dicționar Român

  • clause — [ kloz ] n. f. • XIIIe; « vers, rime » 1190; bas lat. clausa, de claudere « clore », lat. class. clausula ♦ Disposition particulière d un acte. ⇒ condition, convention, disposition. Les clauses d un contrat, d une loi, d un traité. Respecter,… …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”