- clauză
- CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într-o convenţie, într-un tratat, într-un contract etc. [pr.: cla-u-] – Din fr. clause.Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX '98CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (clauză dintr-o convenţie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecláuză s. f. (sil. cla-u-), g.-d. art. cláuzei; pl. cláuzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLÁUZ//Ă clauzăe f. Dispoziţie (specială) prevăzută într-un act juridic. ♢ clauzăa naţiunii celei mai favorizate clauză prin care, într-un acord internaţional, părţile contractante se angajează să-şi acorde reciproc condiţii şi înlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricărui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLÁUZĂ s.f. Dispoziţie, articol special al unei convenţii, al unui contract etc. [pron. cla-u-. / cf. lat.med. clausa, fr. clause].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNcláuză (cláuze), s.f. – Dispoziţie prevăzută într-un tratat, contract etc. fr. clause. – Der. clausulă, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCLÁUZĂ s. f. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc. o ă naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state. (< lat. clausa, fr. clause)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.