clauzulă

CLAUZÚLĂ, clauzule, s.f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârşitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. [pr.: cla-u-] – Din lat clausula.

Trimis de ibogdank, 08.08.2003. Sursa: DEX '98



clauzúlă s. f. (sil. cla-u-), g.-d. art. clauzúlei; pl. clauzúle

Trimis de siveco, 20.03.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



CLAUZÚL//Ă clauzulăe f. Organizare ritmică (şi armonioasă) a silabelor de la sfârşitul unui vers. [Sil. cla-u-] /<lat. clausula

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLAUZÚLĂ s.f. Organizare ritmică a cuvintelor la sfârşitul unui vers, al unei strofe sau al unei fraze, astfel încât să se realizeze o agreabilă impresie acustică. ♦ Silaba accentuată împreună cu silabele neaccentuate de la sfârşitul unui vers; vers final al unei strofe. [pron. cla-u-. / cf. it., lat. clausula].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN



CLAUZÚLĂ s. f. 1. ultima parte a unei strofe sau a unei perioade oratorice. 2. formulă muzicală conclusivă. (< fr. clausule, lat. clausula)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN