termen

TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. s.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. s.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. s.n. (înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. s.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. s.m. Cuvânt; expresie. 6. s.m. fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. s.m. (mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. s.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).

Trimis de bogdang, 07.02.2008. Sursa: DEX '98



TÉRMEN s. 1. v. dată. 2. v. scadenţă. 3. interval, perioadă. (Un termen de garanţie de 6 luni.) 4. v. clauză. 5. v. cuvânt.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TÉRMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniţă, hotar, încheiere, limită, margine, sfârşit.

Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime



térmen (cuvânt, monom) s. m., pl. térmeni

Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



térmen (dată fixă, interval de timp) s. n., pl. térmene

Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



TÉRMEN¹ termene n. Limită fixată în timp printr-o dispoziţie sau printr-o învoială la care urmează să se execute ceva; soroc. ♢ În (sau la ) termen la data fixată. În termen în curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen, termeninis, fr. terme

Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: NODEX



TÉRMEN² termeni m. 1) Unitate normativă cu sens delimitat care desemnează o noţiune proprie unui anumit domeniu de activitate. 2) Cuvânt sau expresie proprii unui vorbitor. ♢ A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. /<lat. termen, termeninis, fr. terme

Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: NODEX



TÉRMEN s.m. 1. Cuvânt, vorbă expresie; exprimare. 2. Fiecare dintre elementele unei comparaţii. 3. (mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom. 4. Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. ♦ Elementele unui enunţ sau sistem logic. 5. (fiz.) Termen spectral = mărime proporţională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. [var. termin s.m. / < lat. terminus, cf. fr. terme].

Trimis de LauraGellner, 08.01.2009. Sursa: DN



TÉRMEN s.n. 1. Dată dinainte fixată pentru executarea unei plăţi, a unei obligaţii etc.; scadenţă. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus].

Trimis de LauraGellner, 08.01.2009. Sursa: DN



TÉRMEN I. s. n. 1. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăţi, obligaţii etc.; scadenţă. 2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. 3. eveniment viitor şi sigur în ce priveşte producerea lui, dar incert în ceea ce priveşte data la care se va produce. 4. (despre ostaşi) în termen = în curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvânt, vorbă, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparaţii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunţ sau sistem logic. ♢ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = mărime proporţională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relaţie (bună sau rea) cu cineva. (< lat. termen, după fr. terme)

Trimis de raduborza, 08.01.2009. Sursa: MDN



térmen (-ne), s.n. – 1. Limită (în spaţiu sau în timp). – 2. Soroc, scadenţă. – var. mold. termin. lat. termen, cu sensurile din fr. terme. – Der. termina, vb. (a sfîrşi, a încheia); teminal, adj. (final); terminaţi(un)e, s.f. (finală); neterminat, adj. (care nu a fost sfîrşit).

Trimis de blaurb, 06.03.2009. Sursa: DER