stipulaţie

stipulaţie
STIPULÁŢIE, stipulaţii, s.f. (jur.) Prevedere, clauză menţionată într-un act, sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STIPULÁŢIE s. v. clauză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stipuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. stipuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. stipuláţiei; pl. stipuláţii, art. stipuláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STIPULÁŢI//E stipulaţiei f. Condiţie deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulaţiei] /<lat. stipulatio, stipulaţieonis, fr. stipulation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STIPULÁŢIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [gen. -iei, var. stipulaţiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

STIPULÁŢIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • şart — ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

  • clauză — CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într o convenţie, într un tratat, într un contract etc. [pr.: cla u ] – Din fr. clause. Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct,… …   Dicționar Român

  • stipula — STIPULÁ, stipulez, vb. I. tranz. (jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într un act, într un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STIPULÁ vb. v. prevedea …   Dicționar Român

  • stipulare — STIPULÁRE s. v. clauză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  stipuláre s. f., g. d. art. stipulării; pl. stipulări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  STIPULÁRE s.f. Acţiunea de a stipula şi rezultatul ei;… …   Dicționar Român

  • stipulaţiune — STIPULAŢIÚNE s.f. v. stipulaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • tocmeală — TOCMEÁLĂ, tocmeli, s.f. 1. Discuţie, tratative purtate pentru stabilirea preţului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenţie. ♢ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 şi 1945) contract încheiat între moşieri (sau mari arendaşi) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”