- dispozitiv
- DISPOZITÍV, dispozitive, s.n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) şi care îndeplineşte o funcţie bine determinată într-un sistem tehnic. ♢ (electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acţiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătoreşti, în care se arată soluţia dată litigiului (şi unele dispoziţii accesorii). – Din fr. dispositif.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DISPOZITÍV s. (tehn.) mecanism, (înv. şi reg.) meşteşug. (Un dispozitiv ingenios de stropit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedispozitív s. n., pl. dispozitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISPOZITÍV dispozitive n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate între ele şi dispuse în aşa fel încât să poată îndeplini o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace şi forţe militare, dispuse în conformitate cu un plan, în vederea unui anumit scop. /<fr. dispositifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPOZITÍV s.n. 1. Ansamblu de piese care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. Dispoziţie pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operaţie militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicţie. [< fr. dispositif, it. dispositivo].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operaţie militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicţie. (< fr. dispositif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.