stabiliment — STABILIMÉNT, stabilimente, s.n. (Ieşit din uz) Aşezământ, instituţie comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de aşezământ. – Din it. stabilimento. Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 STABILIMÉNT s. v. aşezământ, firmă,… … Dicționar Român
fundaţie — FUNDÁŢIE, fundaţii, s.f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveşte ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se… … Dicționar Român
orfelinat — ORFELINÁT, orfelinate, s.n. Aşezământ, instituţie de caritate pentru creşterea copiilor orfani. – Din fr. orphelinat. Trimis de ionel bufu, 09.05.2004. Sursa: DEX 98 ORFELINÁT s. (înv.) orfanotrofie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
aşezare — AŞEZÁRE, aşezări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aşeza şi rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinţe, de construcţii care alcătuiesc un mediu de viaţă umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – v. aşeza.… … Dicționar Român
câşlă — s.f. 1. (înv.) cartier de iarnă (tătăresc). 2. (înv.) aşezământ provizoriu (tătăresc). 3. aşezământ provizoriu de păstori; stână, târlă. Trimis de blaurb, 31.03.2006. Sursa: DAR câşlă (cấşle), s.f. – 1. (înv.) Tabără de iarnă a tătarilor. – 2.… … Dicționar Român
institut — INSTITÚT, institute, s.n. 1. Instituţie în care se fac cercetări ştiinţifice de specialitate. ♦ Instituţie de învăţământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialităţi. ♦ (concr.) Local în care … Dicționar Român
instituţie — INSTITÚŢIE, instituţii, s.f. 1. Organ sau organizaţie (de stat) care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de… … Dicționar Român
mănăstire — MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s.f. Instituţie religioasă cuprinzând o biserică şi mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viaţă austere, călugări sau călugăriţe; p. restr. biserică a unei astfel de instituţii religioase; locaş unde… … Dicționar Român
staţie — STÁŢIE, staţii, s.f. 1. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea şi coborârea călătorilor, a mărfurilor etc. ♦ Staţie interplanetară = staţie releu ipotetică pentru zborurile cosmice, pe care… … Dicționar Român
amplasament — AMPLASAMÉNT, amplasamente, s.n. Loc de aşezare a unei instalaţii, a unui dispozitiv, a unei construcţii. – Din fr. emplacement. Trimis de cata, 10.03.2007. Sursa: DEX 98 AMPLASAMÉNT s. aşezare, loc, poziţie, (rar) situare, situaţie, (înv.)… … Dicționar Român
