instituţie

instituţie
INSTITÚŢIE, instituţii, s.f. 1. Organ sau organizaţie (de stat) care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Instituţia căsătoriei. 3. Organizaţie care desfăşoară o activitate de interes internaţional. [var.: instituţiúne s.f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.
Trimis de valeriu, 11.10.2007. Sursa: DEX '98

INSTITÚŢIE s. unitate, (astăzi rar) aşezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (instituţie publică.)
Trimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: Sinonime

institúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. institúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. institúţiei; pl. institúţii, art. institúţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 06.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

INSTITÚŢI//E1 instituţiei f. Organ sau unitate (de stat) care îndeplineşte anumite funcţii (administrative, economice, politice, cultural-educative etc.) sau cuprinde un anumit domeniu de activitate. [G.-D. instituţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. institution, lat. institutio, instituţieonis
Trimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: NODEX

INSTITÚŢI//E2 ĩ f. Totalitate a normelor juridice referitoare la o anumită categorie de relaţii sociale. ă căsătoriei. [G.-D. instituţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. institution, lat. institutio, õnis
Trimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: NODEX

INSTITÚŢIE s. f. 1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfăşoară o anumită activitate. ♢ aşezământ. (< fr. institution, lat. institutio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • institúţie — s. f. (sil. ţi e), art. institúţia (sil. ţi a), g. d. art. institúţiei; pl. institúţii, art. institúţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • bursă — BÚRSĂ1, burse, s.f. Alocaţie bănească (lunară) acordată de stat, de o instituţie etc. unui elev sau unui student, pentru a şi acoperi cheltuielile de întreţinere în timpul studiilor; întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc.… …   Dicționar Român

  • casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… …   Dicționar Român

  • universitate — UNIVERSITÁTE, universităţi, s.f. Instituţie de învăţământ superior cu mai multe facultăţi şi secţii. ♢ (Ieşit din uz) Universitate de partid = şcoală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism leninismul. Universitate populară =… …   Dicționar Român

  • bugetar — BUGETÁR, Ă, bugetari, e, adj. Care aparţine bugetului1, privitor la buget1, prevăzut în buget1, de buget 1. ♢ Instituţie bugetară = instituţie ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parţial de la buget1. An (sau exerciţiu) bugetar …   Dicționar Român

  • institut — INSTITÚT, institute, s.n. 1. Instituţie în care se fac cercetări ştiinţifice de specialitate. ♦ Instituţie de învăţământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialităţi. ♦ (concr.) Local în care …   Dicționar Român

  • bancă — BÁNCĂ1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaţilor = locurile dintr o sală de tribunal ocupate de acuzaţi. Banca apărării =… …   Dicționar Român

  • centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… …   Dicționar Român

  • şcoală — ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi… …   Dicționar Român

  • parchet — PARCHÉT, parchete, s.n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste şi scurte) folosite la executarea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”