şcoală

şcoală
ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi funcţionează instituţia de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor şi a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituţie de învăţământ. 2. fig. Izvor, sursă de cunoştinţe, de învăţături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învăţătură, experienţă dobândită pe această cale. 3. fig. Curent, mişcare ştiinţifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroşi adepţi; baza teoretică a acestei mişcări. ♢ expr. A face şcoală = a avea un număr de adepţi. – Din bg., scr., rus. škola, pol. skola.
Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX '98

ŞCOÁLĂ s. 1. învăţătură, studiu. (A plecat la şcoală.) 2. (PED.) şcoală elementară v. şcoală primară; şcoală primară = şcoală elementară; şcoală secundară v. liceu. 3. (pol.) şcoală societară v. fourierism.
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime

ŞCOÁLĂ s. v. intrigă, maşinaţie, pepinieră, uneltire.
Trimis de siveco, 13.10.2007. Sursa: Sinonime

şcoálă s. f., g.-d. art. şcólii; (instituţii, curente) pl. şcoli
Trimis de siveco, 17.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞCOÁL//Ă şcoli f. 1) Instituţie de învăţământ elementar. 2) Instituţie de învăţământ specializată. şcoală muzicală. 3) Clădire unde se află această instituţie. 4) Totalitate a instituţiilor de învăţământ de toate treptele; sistem de învăţământ. ♢ şcoală superioară denumire comună pentru întreg sistemul de învăţământ superior. 5) fig. Proces de acumulare a cunoştinţelor dintr-un domeniu. A face şcoală. 6) Curent într-un domeniu de activitate, având mai mulţi adepţi. şcoalăa flamandă. [G.-D. şcolii] /<sb. škola, pol. szkola
Trimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: NODEX

şcoálă (-óli), s.f. – Instituţie de învăţămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. işcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. şcolar, adj. (privitor la şcoală); şcolar, s.m. (elev); şcolăriţă, s.f. (elevă); şcolăresc, adj. (şcolar); şcolăreşte, adv. (ca elevii); şcolări, vb. (a studia, a învăţa la şcoală); şcolăret, s.n. (grup de elevi); şcoler(iu), s.m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234).
Trimis de blaurb, 22.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Şcoala ardeleană —   [ ʃko̯ala ardə le̯ana], Siebenbürgische Schule …   Universal-Lexikon

  • Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative — École nationale d études politiques et administratives École nationale d études politiques et administratives Nom original Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Informations Fondation 1991 Type publique Localisation Bucarest,… …   Wikipédia en Français

  • şcoálã — s. f., g. d. art. şcólii; (instituţii, curente) pl. şcoli …   Romanian orthography

  • Ferma Scoala Cornatel — (Cornăţel,Румыния) Категория отеля: Адрес: dj 106 sibiu agnita nr 215, 557212 …   Каталог отелей

  • normal — NORMÁL, Ă, normali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într un punct al unei curbe. Linie normală (şi… …   Dicționar Român

  • şcolar — ŞCOLÁR, Ă, şcolari, e, s.m., adj. 1. s.m. Elev al unei şcoli (1). 2. adj. Care ţine de şcoală (1), privitor la şcoală sau la şcolari (1). – Şcoală + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞCOLÁR adj., s. 1 …   Dicționar Român

  • Gheorghe Asachi — This article is about the scholar Gheorge Asachi. For the university, see Gheorghe Asachi Technical University of Iaşi. Gheorghe Asachi Gheorghe Asachi (portrait by Constantin Daniel Stahi) Born March 1, 1788 Hertsa …   Wikipedia

  • gimnaziu — GIMNÁZIU, gimnazii, s.n. 1. (În Grecia antică) Şcoală în care tinerii absolvenţi ai palestrei îşi desăvârşeau educaţia fizică şi intelectuală. 2. Şcoală care cuprinde clasele (4) V VIII. 3. (În unele ţări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase …   Dicționar Român

  • megaric — MEGÁRIC, Ă, megarici, ce, adj., s.m. 1. adj. (În sintagma) Şcoala megarică = şcoală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. s.m. Adept al acestei şcoli. – Din fr. mégarique. Trimis de LauraGellner, 01.06.2005. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • Arad (Rumänien) — Arad …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”