aşezare

aşezare
AŞEZÁRE, aşezări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aşeza şi rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinţe, de construcţii care alcătuiesc un mediu de viaţă umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – v. aşeza.
Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX '98

AŞEZÁRE s. 1. instalare, plasare. (aşezare lui într-un fotoliu.) 2. v. aşternere. 3. v. stabilire. 4. v. amplasare. 5. v. aranjare. 6. v. alcătuire. 7. (concr.) amplasament, amplasare, loc, poziţie, (rar) situare, situaţie, (înv.) aşezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin aşezare e o localitate pitorească.) 8. (concr.) aglomeraţie, localitate, (înv.) politie. (O aşezare umană.) 9. (concr.) adăpost, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, (reg.) sălaşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) cortel, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşluinţă, sălăşluire, şedere, şezământ, şezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are aşezare?) 10. (concr.) sălaş, şatră. (aşezare de ţigani.)
Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: Sinonime

AŞEZÁRE s. v. astâmpăr, aşezământ, calm, fundaţie, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aşezáre s. f., g.-d. art. aşezării; pl. aşezări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AŞEZ//ÁRE aşezareări f. 1) v. A AŞEZA şi A SE AŞEZA. 2) Loc unde s-a stabilit o comunitate umană; grup de locuinţe; localitate. aşezare omenească. /v. a (se) aşeza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • calaj — CALÁJ, calaje, s.n. Imobilizare a unui organ de maşină. 2. Aşezare la orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de aşezare a aripii sau a ampenajului faţă de fuzelajul unui avion. 4. Adîncime la care se scufundă în apă o… …   Dicționar Român

  • situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… …   Dicționar Român

  • localitate — LOCALITÁTE, localităţi, s.f. Aşezare omenească formând o unitate administrativă. ♢ Loc adj. şi adv. Din localitate = (care este) din satul sau din oraşul despre care este vorba. – Din fr. localité. Trimis de LauraGellner, 22.06.2008. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • foliaţie — FOLIÁŢIE, foliaţii, s.f. 1. Mod de aşezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface uşor de pe anumite suprafeţe paralele. [pr.: li a . – var.: foliaţiúne s.f.] – Din fr. foliation. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

  • sălaş — SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦… …   Dicționar Român

  • aglomeraţie — AGLOMERÁŢIE, aglomeraţii, s.f. Îngrămădire de oameni; îmbulzeală, înghesuială, aglomerare. ♦ Aşezare omenească. – Din fr. agglomération. Trimis de ana zecheru, 06.09.2002. Sursa: DEX 98  AGLOMERÁŢIE s. 1. afluenţă, aflux, grămădeală, îmbulzeală …   Dicționar Român

  • aranjament — ARANJAMÉNT, aranjamente, s.n. 1. Faptul de a aranja (într un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înţelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (mat.) Fiecare dintre grupele de… …   Dicționar Român

  • burg — BURG, burguri, s.n. Castel medieval; cetate, aşezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraş medieval; p. ext. oraş vechi. – Din fr. bourg. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  burg s. n., pl. búrguri Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • cadraj — CADRÁJ, cadraje, s.n. 1. Delimitare a spaţiului util cuprins de obiectivul unei camere de luat vederi sau al unui aparat de filmat. 2. Operaţie de aşezare a culorilor care urmează să fie imprimate pe o ţesătură. – Din fr. cadrage. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”