- aşezare
- AŞEZÁRE, aşezări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aşeza şi rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinţe, de construcţii care alcătuiesc un mediu de viaţă umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – v. aşeza.Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX '98AŞEZÁRE s. 1. instalare, plasare. (aşezare lui într-un fotoliu.) 2. v. aşternere. 3. v. stabilire. 4. v. amplasare. 5. v. aranjare. 6. v. alcătuire. 7. (concr.) amplasament, amplasare, loc, poziţie, (rar) situare, situaţie, (înv.) aşezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin aşezare e o localitate pitorească.) 8. (concr.) aglomeraţie, localitate, (înv.) politie. (O aşezare umană.) 9. (concr.) adăpost, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, (reg.) sălaşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) cortel, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşluinţă, sălăşluire, şedere, şezământ, şezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are aşezare?) 10. (concr.) sălaş, şatră. (aşezare de ţigani.)Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: SinonimeAŞEZÁRE s. v. astâmpăr, aşezământ, calm, fundaţie, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaşezáre s. f., g.-d. art. aşezării; pl. aşezăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAŞEZ//ÁRE aşezareări f. 1) v. A AŞEZA şi A SE AŞEZA. 2) Loc unde s-a stabilit o comunitate umană; grup de locuinţe; localitate. aşezare omenească. /v. a (se) aşezaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.