sălaş

SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦ Locuitorii acestei aşezări. 5. Mică aşezare de ţigani (nomazi); grup de familii de ţigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [pl. şi: sălaşuri] – Din magh. szállás.

Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



SĂLÁŞ s. 1. v. găzduire. 2. v. locuinţă. 3. v. şatră. 4. v. adăpost. 5. v. vizuină.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SĂLÁŞ s. v. acaret, aşternut, campament, cătun, cort, coşciug, culcuş, dependinţă, grajd, lagăr, pat, placentă, reşedinţă, sat, sediu, sicriu, staul, stână, tabără, târlă.

Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime



săláş s. n., pl. săláşe/săláşuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SĂLÁŞ sălaşe n. 1) Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; colibă. 2) Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) rar Încăpere sau grup de încăperi, în care locuieşte sau poate locui o persoană; locuinţă; 4) înv. Aşezare omenească de proporţii mici; cătun. 5) Adăpost pentru animale. 6) Aşezare mică de ţigani nomazi. 7) înv. Grup de familii de ţigani (sub conducerea unui bulibaşă). [pl. şi sălaşuri] /< ung. szallas

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



săláş (-şuri), s.n. – 1. Locuinţă, locaş, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de n.) Sicriu. – 4. Grup de familii de ţigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparţineau aceluiaşi proprietar. – var. Mold. salaş. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš "cătun", pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălăşlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălăşluinţă, s.f. (sălaş, domiciliu); sălăşitoare, s.f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa).

Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER