- aranjament
- ARANJAMÉNT, aranjamente, s.n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înţelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu şi care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.Trimis de romac, 25.02.2004. Sursa: DEX '98ARANJAMÉNT s. 1. v. înţelegere. 2. v. alcătuire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimearanjamént s. n., pl. aranjaménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARANJAMÉNT aranjamente n. 1) Modul în care este aranjat ceva. 2) Înţelegerea dintre două sau mai multe părţi; acord; învoială. 3) Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte în grupe. /<fr. arrangementTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARANJAMÉNT s.n. Acord, înţelegere. ♢ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (mat.) Totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputând intra decât cel mult o dată într-o grupă. [pl. -te. / < fr. arrangement].Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DNARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înţelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. o aranjament muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.