localitáte — s. f., g. d. art. localitäţii; pl. localitäţi … Romanian orthography
garnizoană — GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s.f. 1. Unitate sau ansamblu de unităţi şi de instituţii militare stabilite într o localitate sau (în timp de război) într un loc întărit pentru a l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unităţi şi… … Dicționar Român
centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… … Dicționar Român
evacua — EVACUÁ, evacuez, vb. I. tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate în chip organizat, dintr un loc şi a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A… … Dicționar Român
cantonament — CANTONAMÉNT, cantonamente, s.n. 1. Staţionare vremelnică (a unor unităţi militare) într o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalaţi cei cantonaţi. 2. Loc de cazare special amenajat şi perioada de timp în care o echipă sau un lot de… … Dicționar Român
flotant — FLOTÁNT, Ă, flotanţi, te, adj. 1. Care pluteşte, plutitor. ♦ (Substantivat, m.pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într o localitate. – Din fr.… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
loco — LOCO1 Element de compunere care înseamnă loc şi care serveşte la formarea unor substantive. – Din fr. loco . Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98 LÓCO2 adv. (Privitor la destinaţia unei scrisori, a unui colet etc.) În aceeaşi… … Dicționar Român
reşedinţă — REŞEDÍNŢĂ, reşedinţe, s.f. Sediul unei autorităţi sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ♢ loc. adj. De reşedinţă = care serveşte drept sediu unei autorităţi sau unei persoane. – Din fr. résidence… … Dicționar Român
aşezare — AŞEZÁRE, aşezări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aşeza şi rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinţe, de construcţii care alcătuiesc un mediu de viaţă umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – v. aşeza.… … Dicționar Român
