- reşedinţă
- REŞEDÍNŢĂ, reşedinţe, s.f. Sediul unei autorităţi sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ♢ loc. adj. De reşedinţă = care serveşte drept sediu unei autorităţi sau unei persoane. – Din fr. résidence (după şedinţă).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REŞEDÍNŢĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) sălaş, şedere, şezământ, (rusism înv.) stoliţă. (reşedinţă guvernului.) 2. v. capitală.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereşedínţă s. f. şedinţăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREŞEDÍNŢ//Ă reşedinţăe f. 1) Sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; rezidenţă. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidenţă. /<fr. résidenceTrimis de siveco, 30.08.2005. Sursa: NODEXREŞEDÍNŢĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [cf. fr. résidence, it. residenza].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DNREŞEDINŢĂ s. f. sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidenţă. ♢ locul în care locuieşte temporar cineva. (după fr. résidence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.