reşedinţă

reşedinţă
REŞEDÍNŢĂ, reşedinţe, s.f. Sediul unei autorităţi sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ♢ loc. adj. De reşedinţă = care serveşte drept sediu unei autorităţi sau unei persoane. – Din fr. résidence (după şedinţă).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REŞEDÍNŢĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) sălaş, şedere, şezământ, (rusism înv.) stoliţă. (reşedinţă guvernului.) 2. v. capitală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

reşedínţă s. f. şedinţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REŞEDÍNŢ//Ă reşedinţăe f. 1) Sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; rezidenţă. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidenţă. /<fr. résidence
Trimis de siveco, 30.08.2005. Sursa: NODEX

REŞEDÍNŢĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [cf. fr. résidence, it. residenza].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN

REŞEDINŢĂ s. f. sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidenţă. ♢ locul în care locuieşte temporar cineva. (după fr. résidence)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • reşedínţã — s. f., pl. reşedínţe …   Romanian orthography

  • rezidenţă — REZIDÉNŢĂ, rezidenţe, s.f. Reşedinţă, sediu, domiciliu. – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz. Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  REZIDÉNŢĂ s. v. reşedinţă, sediu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rezidénţă …   Dicționar Român

  • capitală — CAPITÁLĂ, capitale, s.f. 1. Oraş de reşedinţă în care îşi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrative teritoriale. [var.: (înv.) capitálie s.f.] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • conac — CONÁC, conace, s.n. I. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. II. (înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3.… …   Dicționar Român

  • scaun — SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.… …   Dicționar Român

  • curte — CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa …   Dicționar Român

  • empireu — EMPIRÉU s.n. (În mitologia greco romană) Partea cea mai de sus a bolţii cereşti, unde se credea că se află locaşul zeilor; reşedinţa zeilor. – Din fr. empyrée, it. empireo. Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  empiréu s. n., art.… …   Dicționar Român

  • pretoriu — PRETÓRIU, pretorii, s.n. 1. (La romani) Reşedinţa pretorului, sala în care pretorul îşi exercita funcţiile judecătoreşti. ♦ Loc dintr o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului. 2. (înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p.… …   Dicționar Român

  • subprefectură — SUBPREFECTÚRĂ, subprefecturi, s.f. 1. Funcţia de subprefect. ♦ Local unde era instalat sediul subprefectului. 2. (În vechea organizare administrativă) Plasa administrată de un subprefect. ♦ Comună servind subprefectului ca reşedinţă; sediu de… …   Dicționar Român

  • taht — TAHT, tahturi, s.n. (înv.) 1. Reşedinţă a unei subprefecturi sau a altei administraţii locale. 2. Staţie de poştă; poştă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [var.: tact, taft s.n.] – Din tc. taht. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”