- empireu
- EMPIRÉU s.n. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolţii cereşti, unde se credea că se află locaşul zeilor; reşedinţa zeilor. – Din fr. empyrée, it. empireo.Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX '98empiréu s. n., art. empiréulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEMPIRÉU s.n. Partea superioară a cerului, unde se credea că se află reşedinţa zeilor; locaşul zeilor. [pron. -reu. / cf. fr. empyrée, it. empireo, gr. empyrios – înfocat].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNEMPIRÉU s. n. 1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reşedinţa zeilor; locaşul zeilor. 2. (poet.) bolta cerului, firmament. (< fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.