- scaun
- SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaţilor la moarte (în Statele Unite ale Americii) ♢ Compus: (pop.) Scaunul-lui-Dumnezeu = constelaţia Casiopeea. (bot.) scaunul-cucului = plantă erbacee cu flori purpurii care creşte în locuri nisipoase şi pietroase (Dianthus giganteus). ♦ fig. (Mai ales urmat de determinări) Locul, funcţia deţinută de cineva ca membru al unei adunări (elective). 2. Tron; p. ext. funcţia şi autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ♦ fig. Reşedinţa monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. ♢ Sfântul Scaun sau Scaunul Apostolic (sau Pontifical) = reşedinţa papei; p. ext. papalitatea. ♦ Circumscripţie teritorial-administrativă a saşilor şi a secuilor din Transilvania, în cadrul organizaţiei de stat austro-ungare. ♦ (Determinat prin "de judecată") Instanţă judecătorească. II. 1. (pop.; de obicei urmat de determinări) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care îşi exercită profesiunea diverşi meseriaşi. ♦ Butuc pe care se taie carnea la măcelărie. p. ext. măcelărie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, maşini sau organe de maşini. 3. Schelet făcut din grinzi de lemn, care susţine învelitoarea unui acoperiş şi elementele pe care aceasta se sprijină. 4. Placă de lemn cu două picioruşe şi o faţă curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuş. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. – lat. scamnum.Trimis de cata, 14.11.2007. Sursa: DEX '98SCÁUN s. 1. (prin Ban.) scamnie. (S-a aşezat pe scaun.) 2. (tehn.) scăunoaie. (scaun al dulgherului.) 3. (tehn.) cal. (scaun la scăunoaie.) 4. (tehn.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (scaun al rotarului.) 5. (tehn.) butuc, pat, picior, strat, talpă, (reg.) pitrucă, stârciog. (scaun la sucală, la vârtelniţă.) 6. (tehn.) bătător, strat, trup. (scaun la meliţă.) 7. butuc, trunchi. (scaun de măcelărie.) 8. (muz.) căluş, scăunaş, scăunel. (scaun la un instrument cu coarde.)Trimis de siveco, 24.01.2006. Sursa: SinonimeSCÁUN s. v. abator, capitală, căţel, cocleţ, consiliu, cordenci, defecare, defecaţie, divan, domnie, excrement, fecale, ieşire, judecătorie, măcelărie, năsălie, oplean, patru, pod, posadă, purgaţie, scară, schimbătoare, sfat, tribunal, tron.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCÁUNUL s. art. v. casiopeea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCAUNUL DE DINAÍNTE s. v. gresie, perinoc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCAUNUL-DÓMNULUI s. v. brumărea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCAUNUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. cuişoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescáun s. n., pl. scáuneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficScáunul apostólic s. pr. n. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficScáunul pontificál s. pr. n. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSfântul Scáun adj. + s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÁUN scaune n. 1) Mobilă cu patru picioare, cu sau fără spetează, pe care poate şedea o singură persoană. ♢ scaun electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnaţi la moarte. scaun de tortură dispozitiv care servea, în trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. scaun de judecată (sau al judecăţii) se spunea în trecut unei instanţe judecătoreşti. Cu scaun la cap înţelept. A sta între două scaune a ocupa o poziţie nesigură. 2) pop. Bancă (cu spetează sau fără) pe care se pot aşeza mai multe persoane. 3) înv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ♢ A ridica, a înălţa, a pune (sau a se urca, a veni) în scaun a (se) face domn. A se coborî din scaun a abdica. 4) înv. Reşedinţă a unui monarh. ♢ Cetate de scaun capitală. Sfântul scaun, scaunul pontifical (sau apostolic) reşedinţa papei; papalitate. 5) Materiile fecale eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a susţine un acoperiş. 7) Parte componentă, menită să susţină ceva. scaunul spicului. 8) Placă mică de lemn care serveşte ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuş; căluş. /<lat. scamnumTrimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: NODEXscáun (-ne), s.n. – 1. Mobilă pe care poate sta o singură persoană. – 2. Masa dogarului şi a rotarului şi, în general, bancul de lucru. – 3. Butucul măcelarului, măcelărie. – 4. Suport, postament, picior. – 5. Punte, căluş la vioară. – 6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. – 7. Cleşte dublu care prinde talpa saniei . – 8. Tont. – 9. Sediu, reşedinţă, capitală. – 10. Regat, domnie. – 11. (înv.) Jurisdicţie, circumscripţie. – 12. Sediu al inteligenţei, judecăţii, cugetării, înţelepciunii. – 13. Diaree, evacuare a intestinelor. – var. Banat, Trans. scamn. Mr. scamnu. Megl. scand, istr. scǫnd. lat. scamnum (Puşcariu 1546; REW 7649), cf. it. (calabr.) scanno, prov. escan, sp. escano, port. escanho. Rezultatul rom. este discutabil, cf. Procopovici, RF, II, 185; Ivănescu, BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se presupune că ar trebui să se pornească de la o var. lat. *scabnum, ca efect al unei contaminări cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupus că scamnum s-ar fi folosit alături de *scabnum, dacă se ia în consideraţie var. Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că explicaţia acestei evoluţii nu este simplă. Este de remarcat că grupul mn, deşi curent în rom. (lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se confunde uneori cu vn, bn, cf. rîvni › rîmni, rîmnic ‹ sl. rybĭnikŭ, schimnic › schivnic, pivniţă › pimniţă etc. Rezultatul dialectal, scand, pare să provină dintr-o disimilare de tipul scamnu › *scamdu. Der. scăunel (var. scăueş), s.n. (scaun mic), poate din lat. scabellum (cf. REW 7633) sau mai probabil din scăunel, ca cetioară ‹ cetinioară ‹ cetină; scăunaş, s.m. (scăunel; s.m., geambaş, negustor de vite); scăuneci, s.n. (Olt., Trans., scaun mic); scăunoaie, s.f. (masă de dogar); înscăuna, vb. (a întrona); descăuna, vb. (a detrona).Trimis de blaurb, 18.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
