- cobilă
- CÓBILĂ, cobile, s.f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care serveşte la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul aşază roţile când montează spiţele sau obezile. [var.: cobấlă s.f.] – Din sl. kobyla.Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98COBÍLĂ s. (tehn.) 1. (reg.) capră, cobiliţă, cotumbă, crăcană, croc, iapă, trăgătoare, (Mold. şi Transilv.) traglă. (cobilă pentru transportat plugul.) 2. (reg.) cuşniţă, hânţău, scaun de înspiţat, scaun de spiţe. (cobilă a rotarului.)Trimis de siveco, 05.04.2009. Sursa: Sinonimecóbilă/cobâlă s. f., g.-d. art. cóbilei/cobâlei; pl. cóbile/cobâleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOBÍL//Ă cobilăe f. 1) Suport de lemn, în formă de potcoavă, pe care se sprijină plugul în timpul transportului. 2) Suport pe care se aşază roţile în timpul lucrării lor de către rotar. /<sl. kobylaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcobílă (cóbile), s.f. – 1. (înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Ţăruş, pripon. – var. cobîlă (Mold.). sl. kobyla "iapă" (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 şi 71; Cancel 10). – Der. cobiliţă, s.f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleţi o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelaţia Lebedei), care poate proveni şi direct din bg., sb. kobilica "iapă; cobiliţă". Probabil de la sensul de "ţăruş, par" provine coblizan, s.m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.