- iapă
- IÁPĂ, iepe, s.f. 1. Femela calului. ♢ expr. A bate şaua (ca) să priceapă (sau să înţeleagă) iapa = a da să se înţeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (reg.) Tălpig (la războiul de ţesut). – lat. equa.Trimis de gall, 02.06.2008. Sursa: DEX '98IÁPĂ s. 1. (zool.) (pop. depr.) mărţână. 2. v. tălpig. 3. (tehn.) (reg.) mâtcă, tânjală. (iapă la joagăr.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeIÁPĂ s. v. ciocârlie, coarne, cobilă, schimbător.Trimis de siveco, 26.03.2008. Sursa: Sinonimeiápă s. f., g.-d. art. iépei; pl. iépeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIÁPĂ iépe f. 1) Femelă a calului. ♢ A umbla ca mânzul după iapă v. MÂNZ. 2) Fiecare dintre pedalele unui război de ţesut cu ajutorul cărora se ridică şi se coboară iţele; tălpig. [G.-D. iepei] /<lat. equaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiápă (iépe), s.f. – 1. Femela calului. – 2. Tălpig, la războiul de ţesut. – 3. Suport pe care se trage plugul, cînd nu este folosit la arat. – 4.Grindă mică. – Mr., megl. iapă, istr. iope. lat. equa (Puşcariu 755; Candrea-Dens., 795; REW 2883; DAR), cf. sard. ebba, prov. ego, cat., port. egua, sp. yegua. Pentru sensurile secundare, cf. cobilă. – Der. iepar, s.m. (paznic de iepe); iepilă, s.f. (manetă, levier); pare traducere a sl. kobila (Puşcariu, Dacor., VII, 468); iepesc, adj. (de iapă); iepaş, s.m. (poreclă dată de moldoveni soldaţilor polonezi ai lui Sobieski, care le furau caii), cf. Iorga, R. istorică, V, 266.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.