iar

IAR adv., conj. I. adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăşi. 2. De asemenea, la fel. II. conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Şi. [var.: iáră adv., conj.] – et. nec.

Trimis de gall, 08.10.2008. Sursa: DEX '98



IAR adv. 1. iarăşi, (înv.) rutes. (A venit iar pe la noi.) 2. v. tot.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



iar / iáră adv., conjcţ.

Trimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



IAR¹ adv. 1) (indică repetarea unei acţiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăşi. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; var. iară] /<Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IAR² conj. (exprimă un raport adversativ şi leagă două propoziţii sau două părţi de propoziţie coordonate) Dar; însă. /<Orig. nec.

Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: NODEX



iar, iare, s.n. (reg.) Braţ (crac) sec al unei ape curgătoare.

Trimis de claudia, 01.04.2009. Sursa: DAR



iár adv. – 1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (conj.) Şi, pe de altă parte. – 4. (conj., înv.) Totuşi, în ciuda. – 5. (conj.) Dar, însă. – var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, rom., XX, 333; Meyer-Lübke, rom. Gramm., III, 495; Puşcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu acelaşi sens; cf. şi ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăşi, adv. (altă dată), cu -şi, ca cineşi, totuşi.

Trimis de blaurb, 23.01.2008. Sursa: DER